Suprasaturarea cu medici stomatologi în mediul urban și lipsa acestora în mediul rural: context, motive și efecte asupra sănătății populației.
România se confruntă cu o suprasaturare a pieței stomatologice în marile orașe, unde densitatea stomatologilor este semnificativ mai mare decât în mediul rural. În ultimii ani, numărul absolvenților de stomatologie care aleg să practice în centrele urbane a crescut, conducând la o concurență intensă între cabinete. În același timp, mediul rural suferă de o lipsă acută de stomatologi, afectând sănătatea orală a populației din aceste zone.
Densitatea stomatologilor în marile orașe din Romania: în marile orașe din România, densitatea medie a stomatologilor variază, după cum urmează: București: 2.5 stomatologi la 1.000 de locuitori, Cluj-Napoca: 2.7 stomatologi la 1.000 de locuitori, Timișoara: 2.6 stomatologi la 1.000 de locuitori, Iași: 2.8 stomatologi la 1.000 de locuitori, Constanța: 2.4 stomatologi la 1.000 de locuitori, Oradea: 2.2 stomatologi la 1.000 de locuitori, Satu Mare: 2.1 stomatologi la 1.000 de locuitori.Buzău: 1.9 stomatologi la 1.000 de locuitori.Brașov: 2.5 stomatologi la 1.000 de locuitori.Sibiu: 2.3 stomatologi la 1.000 de locuitori.Craiova: 2.4 stomatologi la 1.000 de locuitori.Suceava: 2.0 stomatologi la 1.000 de locuitori.Ploiești: 2.1 stomatologi la 1.000 de locuitori.Pitești: 2.0 stomatologi la 1.000 de locuitori.Tulcea: 1.8 stomatologi la 1.000 de locuitori.
Densitatea optimă a stomatologilor conform unor studii internaționale și recomandări ale organizațiilor de sănătate: densitatea de aproximativ un stomatolog la 1.500-2.000 de locuitori (aproximativ 0.5-0.67 stomatologi la 1.000 de locuitori) este considerată ideală pentru a menține un echilibru între accesibilitate și sustenabilitate economică.
Comparații internaționale: Budapesta, Ungaria: aproximativ 1.5 stomatologi la 1.000 de locuitori. Paris, Franța: aproximativ 0.75 stomatologi la 1.000 de locuitori. Londra, Marea Britanie: aproximativ 0.58 stomatologi la 1.000 de locuitori. Milano, Italia: aproximativ 0.86 stomatologi la 1.000 de locuitori. Berlin, Germania: aproximativ 0.85 stomatologi la 1.000 de locuitori.
Consecințe și probleme în mediul urban şi sustenabilitate afacerilor stomatologice:
Concurența excesivă: densitatea mare a stomatologilor în orașele mari creează o concurență intensă, ceea ce duce la scăderea prețurilor și, implicit, a veniturilor pentru stomatologi.
Costuri ridicate: stomatologii trebuie să investească constant în echipamente moderne și tehnologii avansate pentru a rămâne competitivi, ceea ce crește costurile de operare.
Sustenabilitate economică redusă: mulți stomatologi se confruntă cu dificultăți în menținerea afacerilor lor, ceea ce poate duce la închiderea cabinetelor sau la relocarea acestora în zone mai puțin saturate.
Exodul medicilor stomatologi și migrația externă: datorită condițiilor economice dificile și a concurenței intense, mulți stomatologi români aleg să emigreze în țări cu densități mai mici și oportunități economice mai bune.
Sistemul educațional: universitățile românești formează un număr mare de stomatologi, dar mulți dintre aceștia aleg să lucreze în străinătate, ceea ce face ca sistemul educațional să funcționeze ca o pepinieră pentru alte state.
Lipsa stomatologilor în mediul rural, factorii economici și venituri mai mici: puterea de cumpărare redusă a populației din mediul rural face dificilă susținerea unui cabinet stomatologic. Stomatologii care aleg să practice în mediul rural se confruntă cu veniturile semnificativ mai mici comparativ cu cei din orașe.
Lipsa asigurărilor dentare comprehensive: în multe zone rurale, asigurările dentare nu acoperă suficient costurile tratamentelor, ceea ce descurajează stomatologii să își deschidă cabinete în aceste zone.
Infrastructură medicală și de transport subdezvoltată: accesul dificil la echipamente și materiale stomatologice de calitate, precum și problemele legate de transportul pacienților și personalului medical, reprezintă obstacole majore.
Dotări insuficiente: cabinetele stomatologice din mediul rural nu dispun de echipamente moderne și tehnologii avansate necesare pentru a oferi tratamente de calitate.Factori demografici, respectiv populație mai redusă și îmbătrânită: Mediul rural are o populație mai mică și mai îmbătrânită, ceea ce reduce cererea pentru anumite servicii stomatologice.
Migrația tinerilor către orașe accentuează această problemă. Educație și conștientizare reduse: Lipsa educației sanitare și a conștientizării importanței igienei orale contribuie la neglijarea sănătății dentare și, implicit, la scăderea cererii pentru servicii stomatologice.
Concluzie: aceste date relevă faptul că România are un dezechilibru major în această privință, dezechilibru care pare a fi ignorat cu desăvârșire de autorități, în ciuda numeroaselor avertismente și motivări din mediul profesional. Politicile guvernamentale sunt praf în ochi, iar statisticile demonstrează fără echivoc acest lucru. Ministerul Sănătății nu pare a avea o înclinație asupra medicinei dentare, probabil socotind că stomatologia este o anexă neimportantă a medicinei în general. Casa de Asigurări de Sănătate nu încurajează cu adevărat relocarea stomatologilor la nivel rural pentru a descrește densitatea urbană, fapt ce va duce ori la emigrarea medicilor peste hotare, falimente, concurență acerbă neloială, sufocare economică și, în final, colapsul atât al sistemului medical, cât și al sănătății populației în general. De fapt, nu suntem departe de acel moment. Universitățile scot pe bandă rulantă medici care nu au un viitor în această țară, scopul acestora pare a fi doar asigurarea catedrei universitare și a beneficiilor de pe urma numărului mare de studenți. Dacă statul alege să stea pasiv la această problemă, poate fi considerat complice, alături de mulți alți factori decizionali, la un atac asupra siguranței sănătății populației și la o acceptare impasibilă a colapsului unei părți vitale din serviciile medicale către populație. Pentru a aborda această problemă, este esențial să se implementeze politici eficiente care să stimuleze stomatologii să se stabilească în zonele rurale. Acestea ar putea include stimulente financiare, programe de suport pentru echipamente și infrastructură modernă, precum și campanii de educație și prevenție pentru a crește conștientizarea importanței sănătății orale în comunitățile rurale. Universitățile ar trebui să își calibreze numărul de absolvenți la cererea reală a pieței.
